De câte ori nu aţi citit despre legi tâmpite care guvernează alte părţi ale lumii? Despre cum în Alaska, de exemplu, este interzis prin lege să priveşti un elan dintr-un avion. Probabil v-aţi amuzat şi, în cel mai rău caz, aţi comentat ceva de genul Ce idioti! Unii se plictisesc!
Ce te faci atunci când o astfel de lege, idioată, te afectează, îţi influenţează viaţa? Când o astfel de lege permite unui hoţ să-şi păstreze beneficiile obţinute ca urmare a propriei hoţii (în cazul de faţă, funcţia obţinută) ?
Citeam mai devreme în Cotidianul explicaţiile unor care, zic ei, fac legea.
Cea mai haioasă mi s-a părut a fi cea a capului deputaţilor jurişti : "Viaţa bate legea. O lege nu poate prevedea toate fanteziile vieţii. Abia după ce apar astfel de situaţii se modifică legea."
Sfătos şi atotştiutor, ca de obicei, fostul preşedinte al deputaţilor jurişti, Valeriu Stoica, o trânteşte şi el: "Cred că ar fi fost util ca legea electorală să conţină o prevedere expresă pentru situaţii în care rezultatul alegerilor este denaturat de fraudă. În acest moment avem doar pedeapsa penală pentru făptuitor“.
Ca şi când "nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu-le miroase". De parcă domniile sale nu ar cunoaşte faptul că alegerile se pot câştiga sau pierde şi prin procedeul numit fraudă electorală, de parcă ceea ce s-a întâmplat la Ulmu ar fi un caz singular, de parcă toţi am fi proşti.
E drept, până acum nu a fost prins niciun hoţ. De fiecare dată se fura cu cap, tocmai pentru a nu lăsa urme, pentru a nu fi prins. Probabil aceasta a fost şi cauza nelegiferării unei astfel de situaţii.
Iată că acum hoţul a fost prins. Însă legea - cea care ar trebui să-l pedepseasă - are exact efectul invers. În acest moment, alegerile nu pot fi anulate, lucru posibil numai după ce justiţia va da o hotărâre definitivă şi irevocabilă într-un proces care poate dura până la sfântu' aşteaptă... sau, ca să-l citez pe stimabilul primar, "acum stau frumos şi aştept să se pronunţe justiţia"...
Concluzia? O lege idioată îl apără pe infractor. Bineînţeles, în detrimentul victimelor sale. Care nu au încotro şi se supun LEGII!
Aşa o fi normal?
Ce te faci atunci când o astfel de lege, idioată, te afectează, îţi influenţează viaţa? Când o astfel de lege permite unui hoţ să-şi păstreze beneficiile obţinute ca urmare a propriei hoţii (în cazul de faţă, funcţia obţinută) ?
Citeam mai devreme în Cotidianul explicaţiile unor care, zic ei, fac legea.
Cea mai haioasă mi s-a părut a fi cea a capului deputaţilor jurişti : "Viaţa bate legea. O lege nu poate prevedea toate fanteziile vieţii. Abia după ce apar astfel de situaţii se modifică legea."
Sfătos şi atotştiutor, ca de obicei, fostul preşedinte al deputaţilor jurişti, Valeriu Stoica, o trânteşte şi el: "Cred că ar fi fost util ca legea electorală să conţină o prevedere expresă pentru situaţii în care rezultatul alegerilor este denaturat de fraudă. În acest moment avem doar pedeapsa penală pentru făptuitor“.
Ca şi când "nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu-le miroase". De parcă domniile sale nu ar cunoaşte faptul că alegerile se pot câştiga sau pierde şi prin procedeul numit fraudă electorală, de parcă ceea ce s-a întâmplat la Ulmu ar fi un caz singular, de parcă toţi am fi proşti.
E drept, până acum nu a fost prins niciun hoţ. De fiecare dată se fura cu cap, tocmai pentru a nu lăsa urme, pentru a nu fi prins. Probabil aceasta a fost şi cauza nelegiferării unei astfel de situaţii.
Iată că acum hoţul a fost prins. Însă legea - cea care ar trebui să-l pedepseasă - are exact efectul invers. În acest moment, alegerile nu pot fi anulate, lucru posibil numai după ce justiţia va da o hotărâre definitivă şi irevocabilă într-un proces care poate dura până la sfântu' aşteaptă... sau, ca să-l citez pe stimabilul primar, "acum stau frumos şi aştept să se pronunţe justiţia"...
Concluzia? O lege idioată îl apără pe infractor. Bineînţeles, în detrimentul victimelor sale. Care nu au încotro şi se supun LEGII!
Aşa o fi normal?
