În urmă cu un an, când mi-am deschis blogul, primul coleg de blogosferă cu care am intrat în contact a fost Alex de la Stări.ro. Făcea mişto de mine.
După un schimb de replici pe blog, am continuat discuţia pe mess, iar după vreo săptămână ne-am văzut la o cafea. Eram curioasă să-l văd şi eu pe cel care mă toca pe net. Am întâlnit un tip rebel, dar în acelaşi timp cultivat, idealist, pus tot timpul pe şotii. Deşi am devenit prieteni, a continuat să mă taxeze pe blogul său de fiecare dată când greşeam.
Aseară, după mult timp, am intrat pe blogul lui. Nu-l mai citisem de mult. Din comentariile de la ultimul său articol am înţeles că Alex a încetat din viaţă în urma unui accident de maşină.
Nu-mi venea să cred! Nu pot nici acum să cred! I-am întrebat pe câţiva colegi de blogosferă. Nici ei nu ştiu mai mult.
Ce pot să mai spun? Dacă e o glumă, e o glumă foarte proastă. Dacă e adevărat, e trist, foarte trist...
După un schimb de replici pe blog, am continuat discuţia pe mess, iar după vreo săptămână ne-am văzut la o cafea. Eram curioasă să-l văd şi eu pe cel care mă toca pe net. Am întâlnit un tip rebel, dar în acelaşi timp cultivat, idealist, pus tot timpul pe şotii. Deşi am devenit prieteni, a continuat să mă taxeze pe blogul său de fiecare dată când greşeam.
Aseară, după mult timp, am intrat pe blogul lui. Nu-l mai citisem de mult. Din comentariile de la ultimul său articol am înţeles că Alex a încetat din viaţă în urma unui accident de maşină.
Nu-mi venea să cred! Nu pot nici acum să cred! I-am întrebat pe câţiva colegi de blogosferă. Nici ei nu ştiu mai mult.
Ce pot să mai spun? Dacă e o glumă, e o glumă foarte proastă. Dacă e adevărat, e trist, foarte trist...
