Am ezitat înainte de a lăsa acest titlu.
Mai întâi, pentru că am considerat că, prin folosirea acestui epitet, mă cobor la nivelul unora care nu merită denumirea de bipede. Apoi, pentru că le-aş acorda prea multă importanţă. Pe care nu o merită! Cu toate acestea, nu am putut să trec cu vederea comentariul unuia dintre idioţi.
Întotdeauna am considerat că, în ceea ce priveşte viaţa politică, nivelul meu de toleranţă este destul de ridicat. Accept criticile atunci când se aduc argumente. Accept criticile chiar şi atunci când sunt făcute doar de amorul artei. Acestea sunt riscurile jocului. Cu greu, trec şi peste imixtiunile în viaţa mea personală. Şi mai greu trec peste jigniri.
Ce nu pot însă tolera, sub nici o formă, sunt jignirile aduse familiei mele. Într-adevăr, nu sunt capul familiei. M-am născut femeie şi nu voi fi niciodată. Însă asta nu înseamnă că nu voi face tot posibilul pentru a-mi proteja familia. Drept pentru care nu voi accepta niciodată ca unii, pentru a-şi păstra privilegiile şi a-şi proteja puterea în cadrul unei organizaţii, politice sau nu, să recurgă la astfel de metode.
Revenind la politică, cu riscul de a fi catalogată drept pupincuristă, consider excelentă ideea premierului de deschidere a partidului. Precum şi pe cea de competiţie internă. Cred că numai procedând astfel idoţii vor dispărea. Sper eu, definitiv!
P.S. Aducându-mi aminte de o veche vorbă românească, potrivit căreia democraţia nu este pentru căţei, deşi nu-mi face nici o plăcere, moderarea comentariilor este primul lucru - şi cel mai simplu - pe care îl pot face. Măcar până se liniştesc cei pe care, constat acum, i-am tulburat destul de rău!
Mai întâi, pentru că am considerat că, prin folosirea acestui epitet, mă cobor la nivelul unora care nu merită denumirea de bipede. Apoi, pentru că le-aş acorda prea multă importanţă. Pe care nu o merită! Cu toate acestea, nu am putut să trec cu vederea comentariul unuia dintre idioţi.
Întotdeauna am considerat că, în ceea ce priveşte viaţa politică, nivelul meu de toleranţă este destul de ridicat. Accept criticile atunci când se aduc argumente. Accept criticile chiar şi atunci când sunt făcute doar de amorul artei. Acestea sunt riscurile jocului. Cu greu, trec şi peste imixtiunile în viaţa mea personală. Şi mai greu trec peste jigniri.
Ce nu pot însă tolera, sub nici o formă, sunt jignirile aduse familiei mele. Într-adevăr, nu sunt capul familiei. M-am născut femeie şi nu voi fi niciodată. Însă asta nu înseamnă că nu voi face tot posibilul pentru a-mi proteja familia. Drept pentru care nu voi accepta niciodată ca unii, pentru a-şi păstra privilegiile şi a-şi proteja puterea în cadrul unei organizaţii, politice sau nu, să recurgă la astfel de metode.
Revenind la politică, cu riscul de a fi catalogată drept pupincuristă, consider excelentă ideea premierului de deschidere a partidului. Precum şi pe cea de competiţie internă. Cred că numai procedând astfel idoţii vor dispărea. Sper eu, definitiv!
P.S. Aducându-mi aminte de o veche vorbă românească, potrivit căreia democraţia nu este pentru căţei, deşi nu-mi face nici o plăcere, moderarea comentariilor este primul lucru - şi cel mai simplu - pe care îl pot face. Măcar până se liniştesc cei pe care, constat acum, i-am tulburat destul de rău!
